Civilizație #2 – Lidl Tunari și cocalarii

Scris de pe 9 noiembrie 2018 / Adauga un comentariu

De ceva vreme au deschis un Lidl în giratoriu la Tunari. Toate bune și frumoase până când și-au dat seama cocalarii că parcarea market-ului este o unealtă de a “da m**e” celor care vin din centură și stau bară la bară pentru a intra în sensul giratoriu.

Să îi vezi pe băjeți, dimineața, cum intră prin parcare și forțează intrarea spre pod. Că na, doar ei se grăbesc iar restul fraierilor au ieșit la promenadă.

Mai urât a fost momentul în care pasagera luată la “ia-mă nene” din cartier îmi spune de această mirifică “scurtătură”. Efectiv mă înnegrisem și voiam să o dau jos din mașină – Am ales să îi țin teoria lui Pitagora, despre faptul ă ceea ce fac respectivii este o lipsă de respect pentru cei care merg civilizat.

Anyway…

Frumoasă a fost o fază văzută și povestită, pe 1 octombrie, unui grup restrâns:

Direcția Centura București – Sens giratoriu Tunari. “Inteligentul” cu duba XPOLogistic din spatele meu dă să fugă prin curtea Lidl, împreună cu alți 4 sedaniști, pentru a scăpa de coloana mică de mașini. Le-a ieșit… Sunt 8 mașini mai în spate. 🙂 #karmapentrujeguri

Știi cum este în Italia!

Scris de pe 25 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

Mă cobor din mașină și o iau la pas către muncă. Afară vântul bate destul de tare, la metrou aflu că au probleme tehnice și că oamenii sunt supărați, iar eu încerc să îmi inchid nasturii la geacă mai repede.

Ajung la o trecere de pietoni și mă opresc. Lângă mine vine un corporatist, ceva middle management, și grăiește prin microfonul caștilor:

Eh, românisme. Știi cum este în Italia! Dar până în Italia, le rezolvăm noi aici.

Și trece pe roșu. 😕
Românesc, așa…

Civilizație #1 – La mine nu se aplică

Scris de pe 17 octombrie 2018 / 2 comentarii

Termin de înfulecat și îi dau spre birou. Ajung în drept cu cașcarabeta Pegas și îl văd pe unul de la Fastius Curier urcat cu mașina pe mica porțiune de verdeață de pe Floreasca. Înjur în gând și trec mai departe.

Nici bine nu ajung lângă cladirea în care prestez pentru binele vostru :))) că îl și văd pe altu’ tras pe iarbă. Grăiesc în gura mare de morți și de răniți de față cu colegii de birou și purced către al meu țăran. În mașină șed doi bărbați – unul mai tânăr în dreapta, altul mai în vârstă la volan. Plin de nervi ajung la mașină și îl iau direct pe ăl bătrân de la volan cu “Bă, ce, iarba asta este loc de parcare?”. Al meu, supărat de apelativul “Bă” îmi închide geamul și își continuă discuția cu ăl tânăr. Trag repede o poză și mă retrag la colegii care ma priveau de la locul de fumat.

Trec vreo 3-4 minute și coboară ăla din dreapta și ia direcția: eu. Ajunge lângă și începe să mă apostrofeze – Că de ce îmi permit să vorbesc cu “Bă” cu un om în vârstă? Că ăla este tatăl lui și nu e ca și cum au lăsat mașina acolo toata ziua, au stat doar câteva minute.

Zic… Păi bine atunci. Dacă “Bă” a deranjat, reformulez – Și tu și tac-tu sunteți cocalari. Și acum nu uita să fugi în Piața Victoriei să haștag #rezist că #muiedragnea vă fură și nu vă respectă.

Ipocrizia homosexualilor

Scris de pe 9 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

Nu am fost la vot.

Băi, homosexualule… Vreau să înțeleg de ce ai nevoie de aprobarea statului pentru a oferi iubire partenerului și pentru a-ți întemeia o familie. Vrei să faci nuntă? Go for it – nu te oprește nimeni. Mergi și închiriezi un restaurant, îți inviți prietenii și dansați toata noaptea. Ce… vrei slujbă religioasă? Păi aia vor să te ardă pe rug.

Băi, homosexualule… vrei să îți zic de ce ești ipocrit?

Ești ipocrit pentru că nimeni nu îți interzice să îți iubești partenerul și nimeni nu îți interzice să ai o familie, dar tu insiști că vrei aprobarea statului pentru asta.

Îți spun cu mâna pe inimă că nu te urăsc și vreau să știi ca nu am nimic cu tine, dar nu asta este calea corectă.

Eu mi-am întemeiat o familie, din dragoste, și nu am fost să cer “binecuvântarea” statului și/sau bisericii.

Să îți traduc – am o iubită față de care dragostea mea nu are limite iar rodul iubirii noastre este o fetiță minunantă. Ce, nu ai înțeles? Da, nu suntem căsătoriți și avem un copil.

În încheiere… Nu mai pierdeți timp prețios alergând după penibil (acordul statului). Mergeți și sărutați-vă partenerul și trăiți-vă viața în liniște. Întemeiați-vă o familie.

P.S. Iubirea și familia nu au nevoie de aprobarea nimănui.