Civilizație #1 – La mine nu se aplică

Scris de pe 17 octombrie 2018 / 2 comentarii

Termin de înfulecat și îi dau spre birou. Ajung în drept cu cașcarabeta Pegas și îl văd pe unul de la Fastius Curier urcat cu mașina pe mica porțiune de verdeață de pe Floreasca. Înjur în gând și trec mai departe.

Nici bine nu ajung lângă cladirea în care prestez pentru binele vostru :))) că îl și văd pe altu’ tras pe iarbă. Grăiesc în gura mare de morți și de răniți de față cu colegii de birou și purced către al meu țăran. În mașină șed doi bărbați – unul mai tânăr în dreapta, altul mai în vârstă la volan. Plin de nervi ajung la mașină și îl iau direct pe ăl bătrân de la volan cu “Bă, ce, iarba asta este loc de parcare?”. Al meu, supărat de apelativul “Bă” îmi închide geamul și își continuă discuția cu ăl tânăr. Trag repede o poză și mă retrag la colegii care ma priveau de la locul de fumat.

Trec vreo 3-4 minute și coboară ăla din dreapta și ia direcția: eu. Ajunge lângă și începe să mă apostrofeze – Că de ce îmi permit să vorbesc cu “Bă” cu un om în vârstă? Că ăla este tatăl lui și nu e ca și cum au lăsat mașina acolo toata ziua, au stat doar câteva minute.

Zic… Păi bine atunci. Dacă “Bă” a deranjat, reformulez – Și tu și tac-tu sunteți cocalari. Și acum nu uita să fugi în Piața Victoriei să haștag #rezist că #muiedragnea vă fură și nu vă respectă.

Ipocrizia homosexualilor

Scris de pe 9 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

Nu am fost la vot.

Băi, homosexualule… Vreau să înțeleg de ce ai nevoie de aprobarea statului pentru a oferi iubire partenerului și pentru a-ți întemeia o familie. Vrei să faci nuntă? Go for it – nu te oprește nimeni. Mergi și închiriezi un restaurant, îți inviți prietenii și dansați toata noaptea. Ce… vrei slujbă religioasă? Păi aia vor să te ardă pe rug.

Băi, homosexualule… vrei să îți zic de ce ești ipocrit?

Ești ipocrit pentru că nimeni nu îți interzice să îți iubești partenerul și nimeni nu îți interzice să ai o familie, dar tu insiști că vrei aprobarea statului pentru asta.

Îți spun cu mâna pe inimă că nu te urăsc și vreau să știi ca nu am nimic cu tine, dar nu asta este calea corectă.

Eu mi-am întemeiat o familie, din dragoste, și nu am fost să cer “binecuvântarea” statului și/sau bisericii.

Să îți traduc – am o iubită față de care dragostea mea nu are limite iar rodul iubirii noastre este o fetiță minunantă. Ce, nu ai înțeles? Da, nu suntem căsătoriți și avem un copil.

În încheiere… Nu mai pierdeți timp prețios alergând după penibil (acordul statului). Mergeți și sărutați-vă partenerul și trăiți-vă viața în liniște. Întemeiați-vă o familie.

P.S. Iubirea și familia nu au nevoie de aprobarea nimănui.

Ești o grasă

Scris de pe 4 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

O grasă care lucrează la corporație și care se aruncă în fața tuturor pentru a intra în rulantă. Senzorii depistează ingrămădeală și opresc ușa. Toți se uită la grasa care nu a mai rezistat 20 secunde. Ușa se pune în mișcare încetul cu încetul și ajunge la rotația finală. Reușim să ieșim iar grăsuța noastră încearcă să ne depășească – nu reușește. Trecem de turnicheți și începem să butonăm consola pentru lifturi. Mă poziționez al 4-lea în dreptul liftului afișat și îl aștept – grăsuța încă nu plecase de la consolă.

Ușile se deschid iar pasul către el îmi este întrerupt de o balenă care mai că vrea să îmi arate o piruietă executată cu grație în valurile Dâmboviței – grăsuța voia să intre printre primii in lift. Intrăm și ușile se închid în spatele nostru. Privesc către afișajul cu etajele la care urmează să oprească liftul – 1, 7, 13 (ah, nu sunt multe opriri), 22, 24.
Încep să scanez încăperea și să îmi imaginez cine e ală/aia care nu a fost în stare să urce un etaj pe scări. Privirea se oprește în dreptul grăsuței – da, sunt răutăcios. Am ajuns la 1.

Ușile se deschid și o văd pe a noastră cum încearcă să își facă loc din fundul liftului – doar s-a luptat să intre printre primii. În drumul ei spre ieșire încep să îmi amintesc tot parcursul de la intrarea în clădire până la lift și mă frustrez instant. Gura mi se deschide și se aude în liniștea sufocantă:
– Ia uite, Clanul Sportivilor.

Grăsuța se uită urât la mine și iar’ mi-o ia gura pe dinainte și grăiește:
– Am niște Kinder Bueno în sertar. Vrei? Că văd că mai este loc. Nu apucă să zică ceva că ușile s-au închis în urma ei și tot liftul bufnește în râs.

Ajung în birou. Uhm, ce bun este Kinder Bueno.

De ce fumează adolescenții

Scris de pe 1 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

Pe lângă banalul “să pară mai importanți”, adolescenții fumează pentru că 95% dintre vânzătoarele din România sunt niște lepre pe care nu le controlează nimeni. Nimeni pe pământul ăsta românesc nu se duce să facă flagrant unei dudui din asta. Să îi bage o amendă, și ei, și comerciantului. O amendă din aia de o să îi usture un an curul. Și normal, mediatizat prin toată presa. Apoi, repetat tot procesul o dată pe lună.

În România sunt aproape 6 milioane de fumători. 80% au acest viciu încă dinainte să împlinească 22 de ani.

Dacă legea se aplica, probabil din cei aproximativ 6 milioane de români care fumează în momentul de față rămâneau doar vreo 2 milioane.

Eu am fumat din clasa întâi și m-am lăsat de ele de un an de zile. Probabil dacă existau vânzătoare care să îmi dea cu flit când veneam sa cumpar nu mai ajungeam să fumez atât timp.

#aplicălegea

Proștii noștri sunt pașnici

Scris de pe 26 septembrie 2018 / Adauga un comentariu

Săptămâna asta am văzut cu întârziere Last Week Tonight with John Oliver. Anyway… M-am dus să iau prânzul la mall ca toți corporatiștii care se respectă și în timp ce sorbeam din supa cremă de linte zic să dau drumul la emisiune. Subiectul de săptămâna asta – Facebook. Zic… Super, nenea Oliver o să facă puțin mișto de Zuck – let the party begin… și dau drumul la video. Fast forward – Proștii noștri sunt pașnici. Alții se omoară.