Ipocrizia homosexualilor

Scris de pe 9 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

Nu am fost la vot.

Băi, homosexualule… Vreau să înțeleg de ce ai nevoie de aprobarea statului pentru a oferi iubire partenerului și pentru a-ți întemeia o familie. Vrei să faci nuntă? Go for it – nu te oprește nimeni. Mergi și închiriezi un restaurant, îți inviți prietenii și dansați toata noaptea. Ce… vrei slujbă religioasă? Păi aia vor să te ardă pe rug.

Băi, homosexualule… vrei să îți zic de ce ești ipocrit?

Ești ipocrit pentru că nimeni nu îți interzice să îți iubești partenerul și nimeni nu îți interzice să ai o familie, dar tu insiști că vrei aprobarea statului pentru asta.

Îți spun cu mâna pe inimă că nu te urăsc și vreau să știi ca nu am nimic cu tine, dar nu asta este calea corectă.

Eu mi-am întemeiat o familie, din dragoste, și nu am fost să cer “binecuvântarea” statului și/sau bisericii.

Să îți traduc – am o iubită față de care dragostea mea nu are limite iar rodul iubirii noastre este o fetiță minunantă. Ce, nu ai înțeles? Da, nu suntem căsătoriți și avem un copil.

În încheiere… Nu mai pierdeți timp prețios alergând după penibil (acordul statului). Mergeți și sărutați-vă partenerul și trăiți-vă viața în liniște. Întemeiați-vă o familie.

P.S. Iubirea și familia nu au nevoie de aprobarea nimănui.

Familia tradițională

Scris de pe 17 septembrie 2018 / Adauga un comentariu

Până să vină ăștia cu Coaliția pentru Familie să le zică de gay nimeni nu era interesat de cine cu cine se dosește. Acum, vezi doamne, trebuie să băgăm o gălagie de bani pentru ceva de care nimănui nu i-a păsat înainte. Bani care puteau fi folosiți pentru școlile care stau să cadă sau pentru multitudinea de lipsuri – drumuri, spitale, etc.

Dar să revenim la “familia tradițională”. Păi hai să vedem cum arată ea in 2018.

Primul aspect – căsătoria. Bifăm. Cheltuim cu nunta bani pe care nu îi avem. Invităm rude pe care nu le-am căutat în ultimii 10 ani. Facem ședințe foto pentru facebook iar după 3 ani o babardim pe colega de birou și fugim cu ea.

Al 2-lea aspect – copilul. Îl facem ca să punctăm și asta. Dupa ce a venit pe lume și ne-am făcut că il iubim vreo 2-3 ani (ani în care am rupt facebook-ul cu poze cu puradelul – că na, lumea trebuie să afle că am bifat și asta) trecem la lucrurile mai importante cum ar fi – ignoratul. Ce educație, ce atâta dragoste de oferit, ce atâta atenție la nevoile plodului. Lasă, mă, că se descurcă și singur. Aruncăm și o tabletă în ecuație ca să ne asigurăm că ne lasă în pace și totul este rezolvat. Ah, să nu mai zic de mentalitatea taților care uită că pe lângă ciufulit bărzoiul ar fi ok să se implice și în creșterea copilului. La hrănitul de la ora 3.00 AM, la schimbat pampersul, etc. Dar cum ziceam si mai devreme – am punctat și asta.

Intr-o altă notă de idei… Aștia cu CpF îi prostesc pe proști că vin homosexualii și le transformă băieții în fetițe. Că vor adopta copiii părăsiți de “familia tradițională” și îi vor învăța cu dosul. Pai bine, mă, inteligenților… Lasă ca îi va dosi constituțional un preot de prin Huși.