Ești o grasă

Scris de pe 4 octombrie 2018 / Adauga un comentariu

O grasă care lucrează la corporație și care se aruncă în fața tuturor pentru a intra în rulantă. Senzorii depistează ingrămădeală și opresc ușa. Toți se uită la grasa care nu a mai rezistat 20 secunde. Ușa se pune în mișcare încetul cu încetul și ajunge la rotația finală. Reușim să ieșim iar grăsuța noastră încearcă să ne depășească – nu reușește. Trecem de turnicheți și începem să butonăm consola pentru lifturi. Mă poziționez al 4-lea în dreptul liftului afișat și îl aștept – grăsuța încă nu plecase de la consolă.

Ușile se deschid iar pasul către el îmi este întrerupt de o balenă care mai că vrea să îmi arate o piruietă executată cu grație în valurile Dâmboviței – grăsuța voia să intre printre primii in lift. Intrăm și ușile se închid în spatele nostru. Privesc către afișajul cu etajele la care urmează să oprească liftul – 1, 7, 13 (ah, nu sunt multe opriri), 22, 24.
Încep să scanez încăperea și să îmi imaginez cine e ală/aia care nu a fost în stare să urce un etaj pe scări. Privirea se oprește în dreptul grăsuței – da, sunt răutăcios. Am ajuns la 1.

Ușile se deschid și o văd pe a noastră cum încearcă să își facă loc din fundul liftului – doar s-a luptat să intre printre primii. În drumul ei spre ieșire încep să îmi amintesc tot parcursul de la intrarea în clădire până la lift și mă frustrez instant. Gura mi se deschide și se aude în liniștea sufocantă:
– Ia uite, Clanul Sportivilor.

Grăsuța se uită urât la mine și iar’ mi-o ia gura pe dinainte și grăiește:
– Am niște Kinder Bueno în sertar. Vrei? Că văd că mai este loc. Nu apucă să zică ceva că ușile s-au închis în urma ei și tot liftul bufnește în râs.

Ajung în birou. Uhm, ce bun este Kinder Bueno.